Nicolae Butmăloi
Imagini și topo
Descriere
A văzut lumina zilei în Şcheii Braşovului. A fost, mai întâi, paznic de vânătoare în masivul Postăvaru, după care s-a stabilit în Buşteni, pe la începutul secolului trecut.
Atras de vraja Bucegilor, a început să-i colinde din ce în ce mai amănunţit, în acelaşi timp cu Nicolae Gelepeanu. Împins şi de pasiunea vânătorii, în special de capre negre, a ajuns cel mai bun cunoscător al abruptului prahovean. Făcea uneori şi pe călăuza, deşi nu conducea decât în ture de abrupt.
După Primul Război Mondial, când s-a ridicat prima casă Peştera, Nicolae Butmăloi a preluat conducerea acesteia, fiind un excelent cabanier, bun gospodar, împreună cu soţia sa Mina.
Necesităţile cerute de activitatea de cabanier l-au făcut să folosească cel mai direct drum de pa Buşteni la Peştera, drum pe care, apoi, l-a marcat Turing-Clubul şi a primit chiar numele de "Drumul lui Butmăloi".
Excelentele calităţi de călăuză ale lui Butmăloi sunt menţionate în scrierile lor de către Nicolae Bogdan şi de inginerul Nestor Urechia (în cartea "Vraja Bucegilor"). Alături de Nestor Urechia a colindat mai multe văi, printre care Valea Albă, Valea Priponului, Valea Mălinului, precum şi Brâna Mare al Coştilei.
În 1927 Nicolae Butmăloi a tipărit "Călăuza mică", cu câteva sfaturi practice pentru excursionişti. După ce a condus 5 ani Casa Peştera(1923-1928), Butmăloi s-a retras la Buşteni unde avea o căsuţă simpatică pe Valea Cerbului, căsuţă care purta cu mândrie o placă pe care scria:"Căsuţa Moş N. Butmăloi".
În 1933, Nicolae Butmăloi a trecut în veşnicie, la Buşteni.